Ce este FIFO? Metode de evaluare a stocurilor comparate

FIFO - primul intrat, primul ieșit (first in, first out) - este o ipoteză privind fluxul costurilor: atunci când vindeți o unitate, treceți pe cheltuieli costul celei mai vechi unități pe care o mai dețineți. Aceasta răspunde la o întrebare care nu are un răspuns fizic. Dacă ați cumpărat articole identice la 10 €, apoi la 12 €, apoi la 11 € și vindeți unul, care cost a părăsit clădirea?

Unitățile sunt imposibil de distins, așa că contabilitatea alege o regulă. Regula pe care o alegeți modifică atât profitul raportat, cât și bilanțul, motiv pentru care opțiunea reprezintă o politică și nu un detaliu.

Cum funcționează straturile

FIFO tratează fiecare achiziție ca pe un strat (layer) cu propria cantitate și propriul cost unitar și le consumă în ordinea sosirii lor.

Poziția de pornire:

Strat	Recepționat	Cantitate	Cost unitar	Valoare
1	3 ian	100	10,00	1.000
2	14 feb	100	12,00	1.200
3	2 mar	100	11,00	1.100
		300		3.300

Vindeți 150 de unități. Metoda FIFO preia toate cele 100 de unități din stratul 1 și 50 din stratul 2:

Costul bunurilor vândute = (100 × 10,00) + (50 × 12,00) = 1.600
Stocul rămas = (50 × 12,00) + (100 × 11,00) = 1.700

Stratul 1 este acum epuizat, stratul 2 mai are 50 de unități, iar stratul 3 nu este atins. Următoarea vânzare începe din stratul 2.

Compararea metodelor

Aceleași trei achiziții, aceleași 150 de unități vândute, vândute pentru 3.000 €:

Metodă	COGS	Stoc final	Profit brut
FIFO	1.600	1.700	1.400
Media ponderată	1.650	1.650	1.350
LIFO (nepermis în UE)	1.700	1.600	1.300

Media ponderată utilizează un cost mediu - 3.300 ÷ 300 = 11,00 € pe unitate - recalculat după fiecare achiziție într-un sistem perpetuu. Aceasta atenuează volatilitatea prețurilor și este mai simplu de explicat, cu prețul de a nu corespunde niciodată vreunei tranzacții reale.

LIFO trece mai întâi pe cheltuieli cel mai recent cost. În cazul creșterii prețurilor, aceasta raportează cel mai mic profit și, prin urmare, cea mai mică taxă, motiv exact pentru care este populară în Statele Unite și interzisă în conformitate cu IFRS (IAS 2) - lasă stocurile din bilanț evaluate la prețuri vechi care nu au nicio legătură cu costul curent. Companiile din UE care raportează în conformitate cu IFRS sau cu reglementările contabile naționale aliniate la acestea nu o pot utiliza, iar standardele contabile din Lituania permit FIFO și media ponderată.

Observați tiparul: atunci când prețurile cresc, FIFO raportează un profit mai mare și o valoare a stocurilor mai actuală. Costurile mai vechi și mai ieftine merg în contul de profit și pierdere, în timp ce costurile mai noi și mai scumpe rămân în bilanț. În cazul scăderii prețurilor, situația se inversează. Niciuna dintre metode nu este „conservatoare” în toate condițiile.

Alegerea între FIFO și media ponderată

• FIFO corespunde fluxului fizic pentru orice produs perisabil sau cu termen de valabilitate, menține stocurile din bilanț aproape de costul curent și produce o pistă de audit (audit trail) unde costul fiecărei vânzări se regăsește într-o recepție specifică.
• Media ponderată se potrivește mărfurilor și bunurilor de masă fungibile, atenuează impactul asupra profitului al prețurilor volatile ale materiilor prime și necesită mai puțină muncă de evidență contabilă.

Două constrângeri se aplică indiferent de metodă. Consistența: nu puteți trece la metoda care oferă o cifră mai bună în anul curent. Și regula valorii nete realizabile la cel mai mic nivel între cost și aceasta: dacă stocurile valorează mai puțin decât costul lor, acestea sunt diminuate - ipotezele privind fluxul costurilor determină costul, nu valoarea.

Sistemul perpetuu versus cel periodic

Un sistem perpetuu actualizează stocurile și costul bunurilor vândute la fiecare tranzacție, astfel încât ambele sunt corecte în orice moment. Un sistem periodic inventariază stocurile la sfârșitul perioadei și derivă COGS prin diferență:

COGS = Stoc inițial + Achiziții − Stoc final

Metoda periodică este mai ieftină și lipsită de vizibilitate - nu vă puteți cunoaște marja brută decât după efectuarea inventarierii, iar lipsurile din gestiune (shrinkage) sunt invizibile deoarece sunt incluse în mod silențios în COGS. Sistemul perpetuu este ceea ce utilizează orice sistem în timp real și ceea ce face posibilă detectarea unei discrepanțe de stoc: înregistrările dumneavoastră indică 300 de unități, numărătoarea indică 297, iar diferența reprezintă un eveniment real care necesită o explicație.

Cum funcționează motorul FIFO al Nordlet

Stocurile sunt perpetue și în sistem FIFO, implementate ca straturi de cost reale, mai degrabă decât ca o medie mobilă.

Fiecare mișcare de intrare - o recepție de achiziție, o producție finalizată, un surplus de stoc - creează un rând de mișcare care conține cantitatea, costul unitar și o cantitate rămasă. Atunci când stocul este consumat, motorul selectează straturile cu o cantitate rămasă mai mare decât zero, ordonate după dată, apoi după ordinea creării, și scade cantitatea rămasă a fiecărui strat până la acoperirea sumei necesare. Un consum care se întinde pe trei straturi generează un cost compus din trei costuri unitare diferite, exact ca în exemplul practic de mai sus.

Această concepție are consecințe pe care merită să le cunoașteți:

• Valoarea stocului poate fi întotdeauna derivată ca sumă a cantității rămase înmulțite cu costul unitar pentru toate straturile deschise, aceasta fiind valoarea raportată de POST /v1/reports/stock-balance - care se reconciliază cu contul de stocuri din cartea mare, deoarece COGS se înregistrează în momentul consumului.
• Vechimea stocurilor este reală, nu estimată: /v1/reports/stock-aging clasifică straturile rămase în funcție de data recepției lor, astfel încât puteți vedea că stocuri în valoare de 12.500 € conțin 3.000 € recepționați cu mai mult de 90 de zile în urmă.
• Costurile de achiziție suplimentare (landed costs) ajustează chiar straturile. Cheltuielile de transport alocate după recepție măresc costul unitar al straturilor care încă dețin stocuri - unitățile deja vândute nu sunt reevaluate retroactiv, ceea ce menține perioadele închise în siguranță.
• Stocul insuficient este respins în loc să fie înregistrat cu sold negativ, astfel încât registrul contabil nu poate conține niciodată stocuri care nu există.

Sferă de aplicare realistă: FIFO este singura metodă de flux al costurilor implementată. Nu există nicio opțiune pentru media ponderată și nici o urmărire prin identificare specifică pe numere de serie, iar stocurile sunt evaluate la cost - ajustările automate la valoarea netă realizabilă se realizează printr-o notă contabilă manuală, fundamentată pe raportul privind vechimea stocurilor.

FAQ

Ce înseamnă FIFO în contabilitate?

Primul intrat, primul ieșit: costul celor mai vechi unități din stoc este trecut mai întâi pe cheltuieli în costul bunurilor vândute, lăsând costurile achiziționate cel mai recent în stocul final. Este o ipoteză privind fluxul costurilor și nu impune deplasarea fizică a mărfurilor în această ordine.

Este FIFO același lucru cu vânzarea fizică a celui mai vechi stoc mai întâi?

Nu, deși cele două coincid adesea. FIFO se referă la costul care este trecut pe cheltuieli; rotația fizică este o practică de depozitare. Puteți aplica evaluarea costurilor FIFO în timp ce expediați cutia care se află cel mai aproape de ușă.

De ce nu este permis LIFO în UE?

Standardul IAS 2 interzice această metodă deoarece lasă stocurile din bilanț evaluate la costuri depășite, denaturând valoarea stocurilor deținute efectiv. Cadrul legislativ din UE aliniat la IFRS respectă aceeași interdicție; FIFO și media ponderată sunt metodele acceptate.

Oferă FIFO un profit mai mare decât media ponderată?

Atunci când prețurile de achiziție sunt în creștere, da - FIFO trece costurile mai vechi și mai ieftine pe cheltuieli (COGS) și lasă costurile mai noi și mai scumpe în stoc. Atunci când prețurile scad, relația se inversează. Niciuna dintre metode nu este universal mai conservatoare.

Pot modifica metodele de evaluare a stocurilor?

Numai dacă există un motiv întemeiat și o prezentare adecvată a informațiilor. Consistența este un principiu contabil fundamental tocmai pentru că schimbarea metodei modifică profitul raportat, iar schimbarea oportunistă este exact situația pe care acest principiu urmărește să o prevină.