Ce este situația fluxurilor de numerar? Metoda directă versus indirectă

Situația fluxurilor de numerar (cash flow statement) răspunde la întrebarea pe care orice companie profitabilă și-o pune la un moment dat: dacă am obținut un profit de 9.400 €, de ce soldul băncii a crescut cu doar 1.300 €? Aceasta raportează mișcarea efectivă a banilor pe o perioadă, clasificați în funcție de destinația sumelor, și reconciliază numerarul de la începutul perioadei cu cel de la sfârșit.

Este a treia dintre situațiile financiare de bază și cea mai greu de contestat. Profitul implică estimări și raționamente profesionale (durate de viață utilă, provizioane, delimitare în timp). Banii fie au intrat, fie nu au intrat în cont.

Cele trei secțiuni

Fiecare mișcare de numerar se încadrează în exact una dintre cele trei activități:

Exploatare (operating) - activitatea comercială propriu-zisă: banii primiți de la clienți, plătiți furnizorilor și angajaților, precum și TVA-ul și impozitul pe profit achitate. Aceasta este cea mai importantă secțiune. O afacere al cărei flux de numerar din exploatare este negativ în mod constant consumă bani pentru a funcționa, iar finanțarea externă este singura care o mai ține în viață.

Investiții (investing) - achiziția și vânzarea de active imobilizate (long-term assets): echipamente, vehicule, software, investiții financiare. Un flux de numerar din investiții negativ este normal și adesea sănătos; înseamnă că societatea își dezvoltă capacitatea operațională.

Finanțare (financing) - tranzacțiile cu furnizorii de capital: capital social vărsat, credite contractate și rambursate, dividende distribuite.

Cele trei însumează variația netă a numerarului, iar această variație trebuie să se regăsească în ecuația de reîntregire:

Numerar inițial + exploatare + investiții + finanțare = Numerar final

Dacă nu se închide, situația este greșită - egalitatea nu este opțională.

Un exemplu practic

Aceeași companie ca în articolul privind contul de profit și pierdere - profit net de 9.400 € pentru anul în curs, exprimat în euro:

	Sumă
Numerar la începutul perioadei (1 ianuarie)	4.900
Activități de exploatare	+9.300
Activități de investiții	−6.000
Activități de finanțare	−2.000
Variația netă a numerarului	+1.300
Numerar la sfârșitul perioadei (31 decembrie)	6.200

Valoarea finală este exact suma de 6.200 € care apare drept numerar în bilanț - cele două situații trebuie să corespundă, iar aceasta este verificarea care demonstrează corectitudinea.

Citind secțiunile cap la cap: activitatea comercială a generat 9.300 €, din care 6.000 € au fost direcționați către achiziția de echipamente, iar 2.000 € au fost achitați creditorilor și asociaților. Aceasta este o companie care își finanțează propria investiție din activitatea curentă - o situație cu totul diferită față de o firmă care prezintă aceeași valoare de +1.300 € deoarece activitatea de exploatare a generat pierderi de 5.000 €, iar un credit nou a adus 6.300 €.

Metoda directă versus metoda indirectă

Cele două metode diferă exclusiv prin modul în care este structurată secțiunea de exploatare. Activitățile de investiții și de finanțare sunt prezentate la fel în ambele variante, iar ambele metode conduc la exact același total al numerarului din exploatare.

Metoda directă

Prezintă în mod brut fluxurile de numerar efective:

Activități de exploatare (metoda directă)	Sumă
Încasări de la clienți	177.400
Plăți către furnizori	−106.500
Plăți către angajați	−52.000
Impozite și taxe plătite	−9.600
Numerar net din activitățile de exploatare	+9.300

Aceasta este imaginea pe care un nespecialist o așteaptă de la o situație a fluxurilor de numerar și este mult mai utilă pentru deciziile operaționale, deoarece permite urmărirea directă a eficienței încasărilor și a comportamentului de plată. Obiecția istorică a fost legată de efortul de întocmire: generarea manuală presupunea analiza fiecărei tranzacții de numerar pe partener. Această problemă ține însă de volumul de date, iar gestionarea datelor este exact rolul pe care îl îndeplinește software-ul.

Metoda indirectă

Porneste de la profitul net și elimină elementele care nu au generat mișcări de numerar:

Activități de exploatare (metoda indirectă)	Sumă
Profit net	9.400
Se adaugă: amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale	+4.000
Creșterea creanțelor comerciale	−2.600
Creșterea stocurilor	−1.900
Creșterea datoriilor comerciale	+400
Numerar net din activitățile de exploatare	+9.300

Aceeași sumă de 9.300 €, altă cale de calcul. Logica este pur mecanică:

• Cheltuielile care nu reprezintă ieșiri de numerar sunt adăugate înapoi. Amortizarea a redus profitul, dar nicio sumă de bani nu a ieșit din companie.
• Creșterea creanțelor se scade. Veniturile au fost recunoscute contabil, dar banii nu au intrat încă în cont.
• Creșterea stocurilor se scade. S-au folosit bani pentru achiziția de stocuri care nu au fost încă vândute.
• Creșterea datoriilor se adaugă. Cheltuielile au fost înregistrate, dar banii nu au părăsit încă societatea.

Metoda indirectă este cea mai răspândită în rapoartele financiare publicate, deoarece poate fi întocmită integral pe baza a două bilanțuri și a contului de profit și pierdere, fără a fi necesară analiza la nivel de tranzacție. Avantajul său secundar este că explică motivul pentru care profitul și numerarul diferă, aceasta fiind exact întrebarea pe care și-o pun managerii. Dezavantajul este că secțiunea de exploatare devine o reconciliere mai degrabă decât o descriere: nicăieri în raport nu se indică suma pe care clienții au achitat-o efectiv.

Standardele IFRS și Directiva Contabilă a UE permit ambele variante; IAS 7 încurajează în mod explicit metoda directă, deși recunoaște că aceasta este utilizată de foarte puține entități.

Pe care să o folosiți

• Metoda directă dacă aveți acces la date detaliate la nivel de tranzacție și doriți un răspuns operațional - câți bani au achitat clienții efectiv, ce sume au plecat spre furnizori.
• Metoda indirectă dacă trebuie să aliniați raportarea la modul în care analiștii, băncile și rapoartele anuale o prezintă sau dacă doriți ca legătura dintre profit și numerar să fie vizibilă direct în cadrul situației financiare.

Multe companii generează metoda indirectă pentru situațiile financiare statutare și utilizează intern un raport întocmit prin metoda directă. Nu este vorba de o dublare a efortului, ci de instrumente care răspund unor întrebări diferite.

Cum generează Nordlet acest raport

Endpoint-ul POST /v1/reports/cash-flow { fromDate, toDate } returnează un raport în metoda directă. Acesta identifică fiecare tranzacție operată care a afectat un cont de numerar sau de trezorerie în perioada respectivă, preia conturile corespondente și le clasifică în funcție de planul de conturi: conturile de active imobilizate (clasa 1) reprezintă investițiile, conturile de capitaluri proprii și împrumuturi pe termen lung (clasa 3 și grupa 40) reprezintă finanțarea, iar toate celelalte reprezintă activitatea de exploatare. Rândurile sunt defalcate pe contul partener, astfel încât se poate observa între ce conturi s-au mișcat fondurile, iar raportul include un indicator balanced care verifică egalitatea dintre numerarul inițial și variația netă față de cel final.

Două mențiuni importante. În primul rând, clasificarea se realizează pe baza prefixului contului contabil, prin urmare o companie care utilizează un plan de conturi puternic personalizat ar trebui să verifice secțiunile o dată înainte de a se baza pe ele. În al doilea rând, nu există un raport dedicat pentru metoda indirectă - dacă aveți nevoie de reconcilierea dintre profit și numerar pentru situațiile financiare anuale, datele de intrare sunt disponibile (profitul net din /v1/reports/financial-statements, amortizarea din modulul de imobilizări, variațiile capitalului de lucru din două bilanțuri), însă punerea lor cap la cap se realizează în afara API-ului în prezent.

Pentru grupuri, POST /v1/consolidation/report include un flux de numerar consolidat: situația fiecărei entități membre este convertită la cursul de la închiderea exercițiului și ponderată în funcție de metoda de consolidare, entitățile asociate evaluate prin metoda punerii în echivalență fiind excluse.

FAQ

Care este diferența dintre metoda directă și cea indirectă?

Doar secțiunea de exploatare. Metoda directă listează încasările și plățile efective de numerar; metoda indirectă pornește de la profitul net și efectuează ajustări pentru elementele care nu sunt în numerar și pentru variațiile capitalului de lucru. Ambele metode produc același total al numerarului din exploatare, iar secțiunile de investiții și finanțare sunt identice.

Ce metodă solicită standardele contabile?

Niciuna nu este obligatorie - atât IFRS (IAS 7), cât și Directiva Contabilă a UE permit oricare dintre variante, IAS 7 menționând o preferință pentru metoda directă. În practică, metoda indirectă predomină în situațiile financiare publicate deoarece este mai simplu de întocmit pe baza datelor sintetice.

De ce se adaugă amortizarea în cadrul metodei indirecte?

Deoarece a redus profitul fără ca vreo sumă de bani să iasă din companie - numerarul părăsise deja entitatea cu ani în urmă, la momentul achiziției activului (și a fost reflectat atunci în activitățile de investiții). Readăugarea ei elimină o cheltuială nemonetară dintr-o situație care reflectă exclusiv fluxurile de numerar.

Poate o companie profitabilă să înregistreze un flux de numerar din exploatare negativ?

Da, și acesta este unul dintre cele mai sigure semnale de alarmă timpurii. O creștere rapidă finanțată prin facturi neîncasate și stocuri în creștere generează exact acest efect: profitul crește în timp ce lichiditățile se scurg. Situația este sustenabilă cât timp există finanțare externă și devine fatală în momentul în care aceasta se oprește.

Include situația fluxurilor de numerar taxa pe valoarea adăugată (TVA)?

Da - spre deosebire de contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de numerar operează cu sume efective de bani, prin urmare TVA-ul colectat de la clienți și achitat furnizorilor este inclus, iar decontul net cu autoritatea fiscală apare în cadrul activităților de exploatare.