Ce este COGS? Costul bunurilor vândute explicat

Costul bunurilor vândute (COGS) reprezintă valoarea pe care au avut-o produsele pe care le-ai vândut. Este cheltuiala care se află direct sub cifra de afaceri în contul de profit și pierdere, iar diferența dintre cele două este profitul brut - indicatorul care stabilește dacă un model de afaceri este sau nu viabil.

Proprietatea definitorie a COGS este aceea că se corelează cu veniturile (matched to revenue), nu cu timpul. Stocul cumpărat în martie și vândut în iunie este un activ în martie și o cheltuială în iunie. Această singură regulă explică cea mai mare parte din cele ce urmează.

Ce se include și ce se exclude

În COGS:

• Costul de achiziție al bunurilor care au fost vândute
• Transportul de aprovizionare, taxele vamale și alte costuri de achiziție și aducere în depozit care au asigurat ajungerea bunurilor la tine
• Materialele directe și manopera directă în producție
• Cheltuielile indirecte de producție atribuibile realizării produsului
• Ajustările pentru deprecierea stocurilor și lipsurile din gestiune (de obicei)

Nu în COGS:

• Costurile de vânzare și marketing - acestea sunt cheltuieli ale perioadei
• Salariile administrative, chiria, programele software
• Expedierea către clienți (frecvent o cheltuială de vânzare)
• Amortizarea echipamentelor de birou (însă amortizarea mașinilor de producție se include de obicei în COGS)
• Dobânzile și impozitarea

Criteriul de unificare: ar exista acest cost dacă nu ai fi produs sau achiziționat unitățile specifice pe care le-ai vândut? Chiria se plătește indiferent dacă vinzi ceva sau nu - cheltuială a perioadei. Oțelul din produs nu se supune acestei reguli - este cost al vânzărilor.

Unde intervine aprecierea profesională. Chiria depozitului, supraveghetorii din producție, controlul calității și logistica de aprovizionare pot fi justificate în ambele categorii. Ceea ce contează este ca decizia să fie luată o singură dată și aplicată în mod consecvent, deoarece mutarea unui cost între COGS și cheltuieli generale modifică marja brută fără a schimba profitul net cu un singur ban. O marjă brută care s-a îmbunătățit pentru că un cost a fost reclasificat înseamnă că o companie se minte singură, iar acest lucru face ca o comparație a marjelor brute între companii să nu fie fiabilă, cu excepția cazului în care știi ce include fiecare în parte.

Cele două moduri de calcul

Periodic - determinarea COGS la sfârșitul perioadei pe baza unei inventarieri:

COGS = Stoc inițial + Achiziții − Stoc final

Simplu și orb. Nu poți cunoaște marja brută până când nu faci inventarul, iar lipsurile din gestiune sunt invizibile: bunurile furate sau deteriorate pur și simplu nu se regăsesc în stocul final, astfel încât costul lor devine în mod silențios COGS, fără nicio înregistrare separată care să indice vreo dispariție.

Perpetuu - înregistrarea COGS în momentul fiecărei vânzări, utilizând costul unităților specifice consumate în conformitate cu metoda de flux al costurilor aleasă. Stocul și COGS sunt corecte în mod continuu, marja brută poate fi determinată pentru fiecare comandă în parte, iar o discrepanță între evidențe și un număr fizic reprezintă o constatare și nu o ajustare invizibilă.

Înregistrările contabile

În cadrul unui sistem perpetuu, o vânzare generează două înregistrări independente. Vânzarea unor bunuri în valoare de 1.000 € plus TVA 21%, cu un cost de 640 €:

Partea de venituri:

Cont	Debit	Credit
2410 Clienți	1.210
5000 Venituri din vânzarea mărfurilor		1.000
4492 TVA colectată		210

Partea de costuri:

Cont	Debit	Credit
6000 Cheltuieli privind mărfurile	640
2040 Mărfuri		640

Profitul brut aferent acestei vânzări este de 360 € și poate fi determinat imediat, deoarece ambele jumătăți au fost înregistrate împreună. Reține că înregistrarea costului nu are nici o legătură cu TVA-ul și nici cu clientul - este pur și simplu transferul valorii din categoria activelor în cea a cheltuielilor.

Cazul invers: cumpărarea de stocuri nu creează COGS. Aceasta debitează stocurile și creditează datoriile, iar costul așteaptă în bilanț până când bunurile sunt vândute. Acesta este motivul pentru care o companie poate cheltui sume mari pe stocuri și poate raporta un profit sănătos în timp ce numerarul se scurge - problema capitalului de lucru.

Cum înregistrează Nordlet aceste operațiuni

Stocurile sunt gestionate perpetuu, iar COGS se înregistrează automat la consumul stocului - la emiterea facturii sau la livrare, nu la achiziție. Regulile de înregistrare fac ca cele două conturi să fie explicite și configurabile: inventory.cogs debitează costul bunurilor vândute (6000 în mod implicit în planul de conturi lituanian), iar creditul se duce în contul de stoc pe care s-au recepționat bunurile: inventory.stock (2040) pentru bunurile achiziționate, contul de produse finite (2030) pentru bunurile obținute printr-o comandă de producție. Înregistrările de cost preiau proiectul și centrul de cost de pe linia de vânzare, astfel încât rapoartele pe proiecte și centre de cost să reflecte marja brută.

Suma provine din motorul FIFO: costul straturilor specifice consumate, ceea ce înseamnă că o singură vânzare care extrage din trei loturi de achiziție generează o valoare COGS compusă din trei costuri unitare diferite. Deoarece atât înregistrările de venituri, cât și cele de cost derivă din același document, raportul financial-statements poate calcula un profit brut real - veniturile din vânzări din grupa de conturi 50 minus costul vânzărilor din grupa 60 - fără ca cineva să aloce ceva manual.

Două aspecte merită menționate în continuare. Liniile de servicii nu afectează COGS - doar articolele urmărite ca stocuri consumă inventar, astfel încât o factură de servicii înregistrează venituri fără nicio înregistrare de cost, iar marja brută pentru servicii este relevantă numai dacă aloci separat costul de prestare. Iar ajustările pentru deprecierea stocurilor sunt manuale: lipsurile constatate la inventar și ajustările la valoarea realizabilă netă sunt înregistrate ca note contabile, și nu determinate automat, deși /v1/reports/stock-aging îți va arăta unde să te uiți.

Citirea indicatorului

• Urmărește COGS ca procent din cifra de afaceri, nu în euro. Un cost al vânzărilor de 104.000 € nu spune nimic; 57,8% din venituri înseamnă că marja ta brută este de 42,2%, iar o urcare la 60% reprezintă o problemă căreia merită să îi acorzi o dimineață.
• Împarte-l pe linii de produse acolo unde poți. O marjă brută ponderată ascunde produsele care generează pierderi în spatele celor aducătoare de profit.
• Monitorizează-l în raport cu stocurile. Un indicator COGS în creștere în timp ce stocurile cresc și mai repede înseamnă că achiziționezi în avans față de cerere; un COGS constant în timp ce stocurile scad înseamnă că vinzi stocuri pe care nu le înlocuiești.
• Ferește-te de distorsiunile de la sfârșitul perioadei. În cadrul unui sistem periodic, un inventar inexact modifică direct COGS - numărătoarea este de fapt calculul.

FAQ

Ce se include în costul bunurilor vândute?

Costul direct al bunurilor vândute: costul de achiziție sau de producție, transportul și taxele de aprovizionare, materialele directe și manopera, precum și cheltuielile indirecte de producție atribuibile. Costurile de vânzare, administrative și de finanțare sunt excluse deoarece sunt aferente perioadei și nu unităților vândute.

Este COGS același lucru cu costul vânzărilor?

În limbajul curent, da. "Costul bunurilor vândute" tinde să fie utilizat de companiile care vând produse fizice, "costul vânzărilor" este termenul mai larg folosit și de companiile de servicii, iar situațiile financiare îl utilizează frecvent pe cel din urmă.

Au companiile de servicii COGS?

Ele au un echivalent - costul direct al prestării serviciului, de regulă salariile persoanelor care au efectuat munca. Faptul că este prezentat ca și cost al vânzărilor sau în cadrul cheltuielilor operaționale ține de politica de prezentare, însă separarea acestuia este ceea ce face ca marja brută din servicii să fie relevantă.

Crează cumpărarea de stocuri costul bunurilor vândute?

Nu. Achiziționarea de stocuri transformă numerarul (sau o datorie) într-un activ. Costul devine o cheltuială abia atunci când bunurile sunt vândute - această corelare este singurul motiv pentru care profitul brut are vreo semnificație.

Cum influențează evaluarea stocurilor valoarea COGS?

În mod direct. Metoda FIFO descarcă mai întâi cele mai vechi costuri, costul mediu ponderat utilizează un cost mediu, iar cele două metode generează valori COGS diferite și stocuri finale diferite pornind de la aceleași tranzacții. Metoda pe care o utilizezi reprezintă o politică contabilă care trebuie aplicată în mod consecvent.