Ce sunt costurile de aprovizionare (landed costs)? Transportul, vama și costul unitar real

Costul de aprovizionare (landed cost) reprezintă costul efectiv al unui produs în momentul în care acesta se află în depozitul tău, pregătit de vânzare, fiind format din prețul furnizorului plus toate costurile suplimentare ocazionate de aducerea lui acolo: transport, taxe vamale, asigurare, manipulare, taxe portuare.

Diferența dintre prețul de factură și costul de aprovizionare este în mod obișnuit de 5–20% în cazul mărfurilor importate, iar o companie care își stabilește prețurile pe baza prețului de factură vinde în secret unele produse în pierdere, crezând în același timp că marja sa brută este în regulă.

Ce se include în costul stocului

Stocurile sunt evaluate la costul de aducere a acestora în starea și locația actuală. Aceasta oferă un criteriu clar: a contribuit această cheltuială la aducerea mărfurilor aici și la pregătirea lor pentru vânzare?

De capitalizat în stoc:

• Prețul de achiziție, mai puțin reducerile comerciale și rabaturile
• Transportul intrare (inbound) și expediția
• Taxele vamale și impozitele la import nedeductibile (non-recoverable)
• Asigurarea pe timpul transportului
• Taxele de manipulare, portuare și de terminal
• Comisioanele de vămuire și de la comisionarul vamal

De trecut pe cheltuieli pe măsură ce apar:

• Transportul ieșire (outbound) către clienți - o cheltuială de vânzare, nu face parte din stoc
• TVA-ul la import deductibil - acesta se recuperează, deci nu constituie niciodată un cost
• Depozitarea după ce mărfurile sunt pregătite pentru vânzare (cu excepția cazului în care un proces de producție o impune)
• Cheltuielile generale administrative și salariile departamentului de achiziții
• Pierderile anormale și suprataxele de staționare (demurrage) provocate de propriile întârzieri

Distincția legată de TVA-ul deductibil îi pune în încurcătură pe mulți în cazul importurilor: TVA-ul la import este de obicei recuperabil și, prin urmare, exclus, în timp ce taxa vamală nu este recuperabilă și, în consecință, se include în cost.

De ce acest lucru schimbă rezultatul

Se importează 500 de unități la 20 € fiecare, cu un cost de transport de 1.600 €, taxe vamale de 900 € și o asigurare de 200 €:

	Suma
Mărfuri (500 × 20,00)	10.000
Transport	1.600
Taxe vamale	900
Asigurare	200
Cost total de aprovizionare	12.700
Cost unitar real	25,40

Factura indică 20,00 €. Costul real este de 25,40 € - cu 27% mai mare. Dacă stabilești un preț de vânzare de 26 € crezând că obții o marjă de 30%, în realitate obții doar 2,4%.

Efectul se propagă în lanț în contabilitate. Subevaluarea costului stocului subevaluează COGS și supraevaluează profitul brut atât timp cât mărfurile rămân nevândute, urmând ca transportul neînregistrat să se reflecte ca o cheltuială de exploatare într-o perioadă ulterioară, astfel încât profitul pare ridicat și apoi scăzut din motive pe care nimeni nu le poate pune pe seama unui anumit produs.

Alocarea costului

O factură de transport acoperă numeroase produse, așa că valoarea trebuie distribuită. Există două baze de alocare justificabile:

După valoare - fiecare articol absoarbe o cotă proporțională cu valoarea sa. O abordare rezonabilă pentru asigurare și taxele vamale ad-valorem, fiind și opțiunea implicită uzuală:

Articol	Cantitate	Cost unitar	Valoare	Cotă din 2.700	Noul cost unitar
A	300	20,00	6.000	1.620	25,40
B	200	20,00	4.000	1.080	25,40

După cantitate - fiecare unitate absoarbe o cotă egală. O variantă corectă pentru transportul în care articolele au dimensiuni și greutăți similare și unde un articol de valoare mare nu ar trebui să suporte o cotă mai mare dintr-un cost generat de volum.

Niciuna dintre metode nu este universal valabilă. Transportul unui container cu cutii identice este o problemă de cantitate; asigurarea unui transport mixt format din bunuri ieftine și scumpe este o problemă de valoare. Greutatea sau volumul ar constitui din punct de vedere teoretic cea mai bună bază pentru transport, însă de obicei nu justifică efortul de colectare a datelor.

Problema momentului înregistrării

Costurile de aprovizionare sosesc aproape întotdeauna după recepția mărfurilor. Transportul este recepționat în data de 3, factura de transport sosește pe 20, iar factura comisionarului vamal în luna următoare. Până atunci, este posibil ca unele unități să fi fost deja vândute.

Există două opțiuni corecte: menținerea recepției deschise până când toate costurile sunt cunoscute (metodă exactă, dar care întârzie actualizarea evidențierii stocurilor) sau recepția la costul de factură și adăugarea costurilor pe măsură ce acestea sosesc (evidențele rămân actualizate, iar costul este recalibrat). Cele mai multe sisteme o aplică pe a doua, ceea ce ridică întrebarea legată de ce se întâmplă cu unitățile deja vândute - detaliile sunt prezentate mai jos.

Cum procedează Nordlet

Costurile de aprovizionare sunt implementate prin intermediul endpoint-ului POST /v1/inventory/landed-costs/create. Transmiți o sumă însoțită de o dată, selectezi o metodă - by_value (după valoare) sau by_quantity (după cantitate) - și o aplici fie unei recepții de mărfuri, fie unei liste explicite de mișcări de stoc.

Alocarea acționează direct asupra straturilor FIFO. Ponderea fiecărui strat țintă este reprezentată de cantitatea sa rămasă (pentru by_quantity) sau de cantitatea rămasă înmulțită cu costul unitar (pentru by_value); suma este divizată proporțional, iar costul unitar al fiecărui strat este majorat cu cota sa împărțită la cantitatea rămasă. Din acel moment, fiecare consum din acele straturi transferă costul majorat în COGS.

Consecința este deliberată și merită înțeleasă: doar stocul aflat încă în gestiune absoarbe costul. Unitățile deja vândute nu sunt ajustate retroactiv, deoarece o asemenea acțiune ar modifica costul vânzărilor într-o perioadă care poate fi deja închisă și raportată. Acest mecanism menține perioadele contabile blocate cu adevărat închise și subliniază importanța alocării prompte a transportului: cu cât aștepți mai mult, cu atât o parte mai mare din transport a fost deja inclusă în costuri fără a reflecta această cheltuială. Dacă nu mai există stoc în gestiune, alocarea este respinsă în loc să fie ignorată în tăcere.

Alocările pot fi vizualizate prin /v1/inventory/landed-costs/list și /landed-costs/get, iar efectul acestora se reflectă direct în valoarea stocului prin intermediul /v1/reports/stock-balance.

Există două limite: alocarea se face exclusiv după valoare sau cantitate - fără a utiliza baza de greutate sau volum - iar documentul pentru costul de aprovizionare ajustează costul stocului în loc să gestioneze factura furnizorului în sine, aceasta din urmă fiind înregistrată ca o factură de achiziție obișnuită.

FAQ

Ce este costul de aprovizionare (landed cost)?

Costul total al aducerii unui produs în depozitul tău și pregătirii lui pentru vânzare: prețul furnizorului plus transportul pe sensul de intrare, taxele vamale, asigurarea și manipularea. Aceasta este valoarea care ar trebui să sta la baza deciziilor de preț și de marjă, nu prețul de factură.

Trebuie inclus transportul în costul stocului?

Transportul pe sensul de intrare, da - face parte din procesul de aducere a mărfurilor în starea și locația actuală. Transportul pe sensul de ieșire către clienți reprezintă o cheltuială de vânzare, nu un cost al stocului.

Este TVA-ul la import parte din costul de aprovizionare?

În mod normal nu, deoarece este deductibil - îl recuperezi prin decontul de TVA, așa că nu devine niciodată un cost. Taxa vamală este diferită: nu este recuperabilă, motiv pentru care este capitalizată în costul mărfurilor.

Cum trebuie alocate costurile de aprovizionare pe produse?

După valoare, atunci când costul variază în funcție de valoare (asigurare, taxe vamale ad-valorem), și după cantitate, atunci când acesta variază în funcție de unități (transportul pentru articole similare). Din punct de vedere teoretic, greutatea sau volumul sunt opțiuni mai bune pentru transport, însă de obicei nu justifică efortul de colectare a datelor.

Ce se întâmplă cu costurile de aprovizionare pentru stocul care a fost deja vândut?

În cele mai multe sisteme, inclusiv în Nordlet, doar stocul aflat încă în gestiune absoarbe alocarea - reevaluarea unităților vândute ar modifica costul vânzărilor în perioade care ar putea fi deja închise. Ac Acesta este un motiv întemeiat pentru a aloca transportul și taxele vamale de îndată ce costurile sunt cunoscute.