TVA-ul în UE pentru platformele digitale: Ghid pentru OSS, IOSS și regula furnizorului prezumat (deemed-supplier)
O explicație clară a celor trei mecanisme de TVA cu care se intersectează o platformă, singurul caz în care platforma devine ea însăși vânzătorul taxabil și modul în care fiecare este înregistrat în contabilitate.
O platformă digitală care vinde către consumatori din mai multe țări ale Uniunii Europene întâlnește trei mecanisme de TVA. Ghișeul Unic (OSS - One Stop Shop), în variantă UE, îi permite să declare TVA-ul pentru fiecare stat membru printr-o singură declarație trimestrială. Ghișeul Unic pentru Importuri (IOSS - Import One Stop Shop) face același lucru pentru bunurile importate din afara UE în colete cu o valoare de până la 150 €. Regula furnizorului prezumat (deemed-supplier) face ca platforma însăși să devină vânzătorul purtător de TVA pentru anumite vânzări pe care doar le facilitează. Toate cele trei mecanisme au fost introduse prin pachetul de TVA pentru comerțul electronic al UE la 1 iulie 2021 și toate modifică modul în care platforma trebuie să factureze, să declare și să își arhiveze documentele.
Acest articol explică fiecare mecanism în parte, analizează o vânzare transfrontalieră și arată cum sunt generate determinarea regimului și declarațiile pe baza datelor din contabilitate.
Cui i se aplică aceste reguli
Regulile se aplică oricărei companii care vinde sau facilitează vânzarea de bunuri sau servicii către consumatori (B2C) în state membre ale UE altele decât cel în care este stabilită:
- Marketplace-uri care încasează banii de la cumpărători în numele unor vânzători terți.
- Magazine de aplicații și platforme de conținut care distribuie servicii digitale către consumatori.
- Companii SaaS care vând abonamente către persoane fizice pe teritoriul UE.
- Magazine de comerț electronic care expediază bunuri către consumatori din alte state membre sau importă bunuri din afara UE.
Vânzările business-to-business (B2B) urmează alte reguli (livrări intracomunitare scutite cu drept de deducere conform articolului 138 și taxare inversă conform articolului 196), care sunt tratate în ghidul motorului de TVA pentru UE. Acest articol se concentrează pe consumatori.
Pachetul privind comerțul electronic din 2021, explicat pe înțelesul tuturor
Înainte de iulie 2021, fiecare stat membru avea propriul plafon pentru vânzările la distanță, iar un vânzător care îl depășea trebuia să se înregistreze în scopuri de TVA în țara respectivă. Platformele nu aveau nicio răspundere privind TVA-ul pentru bunurile vândute prin intermediul lor. Importurile de sub 22 € erau scutite de TVA, ceea ce a dus la numeroase abuzuri.
Pachetul a înlocuit acest sistem cu patru modificări:
- Un plafon unic la nivelul întregii UE de 10.000 € pentru vânzările transfrontaliere B2C de bunuri și servicii digitale (articolul 59c din Directiva TVA). Sub acest plafon, vânzătorul colectează TVA-ul din țara sa de origine. Peste acest plafon, TVA-ul se datorează în țara consumatorului.
- Sistemul OSS (Uniune), astfel încât TVA-ul datorat în alte state membre să fie declarat printr-o singură declarație depusă în țara de rezidență.
- Sistemul IOSS și eliminarea scutirii de TVA pentru importurile de sub 22 €, astfel încât TVA-ul pentru coletele mici importate să fie colectat în momentul vânzării.
- Regula furnizorului prezumat (articolul 14a), care mută răspunderea privind TVA-ul pentru anumite vânzări facilitate de la vânzător către platformă.
Locul livrării și plafonul de 10.000 €
Pentru vânzările B2C de bunuri expediate într-un alt stat membru, precum și pentru serviciile de telecomunicații, radiodifuziune și electronice (TBE) furnizate consumatorilor, TVA-ul se datorează în locul unde se află consumatorul (articolele 33 lit. a) și 58). Cota aplicabilă este cea din țara de destinație.
Articolul 59c instituie o excepție pentru micii vânzători. Dacă totalul vânzărilor transfrontaliere B2C de bunuri și servicii TBE în întreaga UE nu a depășit 10.000 € nici în anul calendaristic curent, nici în cel precedent, vânzătorul poate continua să aplice TVA-ul din țara sa de origine. Plafonul reprezintă o valoare unică pentru întreaga UE, nu per țară, și se aplică exclusiv unui vânzător stabilit într-un singur stat membru. Odată ce acest plafon este depășit, taxarea la destinație se aplică începând chiar cu acea vânzare, iar vânzătorul fie se înregistrează în fiecare țară de destinație, fie utilizează OSS.
Serviciile generale prestate consumatorilor, cum ar fi consultanța sau majoritatea abonamentelor non-digitale, rămân impozitate la locul unde este stabilit prestatorul, conform articolului 45, și nu sunt afectate.
Sistemul OSS (Uniune)
Schema Uniunii este o simplificare de natură procedurală privind declararea, nu un impozit diferit. TVA-ul se datorează în continuare în țara fiecărui consumator, la cota din acea țară. Ceea ce schimbă OSS este locul unde se declară și se achită acest TVA.
| Caracteristică | OSS (Uniune) |
|---|---|
| Cine îl poate utiliza | Vânzători stabiliți în UE pentru bunuri și servicii B2C impozitate în alt stat membru; vânzători din afara UE pentru vânzări intracomunitare de bunuri la distanță |
| Perioada fiscală | Trimestru calendaristic |
| Unde se depune | Statul membru de identificare (țara de origine a vânzătorului) |
| Termen de plată și depunere | Până la sfârșitul lunii următoare trimestrului |
| Conținut | Pe stat membru de consum: baza impozabilă și TVA-ul defalcat pe tipuri și cote, plus corecturi pentru perioadele anterioare |
| Plată | O singură plată către autoritatea fiscală din țara de origine, care o distribuie mai departe |
Structura declarației este stabilită prin Anexa III a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/194 al Comisiei. Se completează o singură linie per țară de consum și per cotă de TVA. Notele de credit aferente aceleiași perioade se deduc net; o notă de credit pentru o vânzare declarată într-un trimestru anterior se raportează ca o corecție pentru acel trimestru, și nu ca o sumă negativă în perioada curentă, corecțiile fiind permise pentru o perioadă de trei ani (articolul 61 din Regulamentul de punere în aplicare 282/2011).
Un vânzător înregistrat în sistemul OSS trebuie să îl utilizeze pentru toate livrările care intră sub incidența schemei. Nu poate alege să aplice OSS doar pentru anumite țări și să se înregistreze local în altele.
Sistemul IOSS
Schema pentru importuri acoperă bunurile expediate din afara UE direct către un consumator din UE în colete cu o valoare intrinsecă de până la 150 €. Vânzătorul sau platforma care acționează în calitate de furnizor prezumat colectează TVA-ul aferent țării de destinație în momentul vânzării și îl declară lunar prin intermediul IOSS. În schimb, coletul este pus în liberă vamă fără a mai fi necesară colectarea TVA-ului de import de la consumator.
Coletele cu o valoare de peste 150 € sunt excluse din IOSS. Pentru acestea, TVA-ul la import și eventualele taxe vamale se colectează la frontieră în mod obișnuit.
Vânzătorii din afara UE au nevoie, în general, de un intermediar stabilit în UE pentru a utiliza IOSS. O platformă stabilită în UE care acționează ca furnizor prezumat se înregistrează direct.
Regula furnizorului prezumat (deemed-supplier)
Articolul 14a din Directiva TVA creează o ficțiune juridică pentru două situații:
- O platformă facilitează o vânzare la distanță de bunuri importate din afara UE într-un colet cu o valoare de până la 150 €, indiferent cine este vânzătorul real.
- O platformă facilitează o livrare de bunuri pe teritoriul UE efectuată de un vânzător care nu este stabilit în UE către un consumator, indiferent de valoare și indiferent dacă bunurile depășesc sau nu o frontieră.
În ambele cazuri, legea tratează o singură tranzacție comercială ca fiind două livrări distincte:
- De la vânzător către platformă. O livrare de bunuri B2B. Pentru bunurile aflate deja în interiorul UE, această livrare este scutită cu drept de deducere conform articolului 136a. Pentru importuri, livrarea are loc în afara UE și nu intră sub incidența TVA-ului din UE.
- De la platformă către consumator. O livrare de bunuri B2C. Platforma colectează TVA-ul din țara consumatorului, îl declară (prin IOSS, OSS sau înregistrare locală) și îl plătește.
Platforma nu deține proprietatea asupra bunurilor și nu le manipulează niciodată fizic. Cu toate acestea, ea este considerată persoana impozabilă pentru a doua livrare. Noțiunea de „facilitare” este definită la articolul 5b din Regulamentul de punere în aplicare 282/2011: platforma stabilește condițiile, autorizează plata de la client sau comandă ori livrează bunurile. O platformă care se limitează la procesarea plăților, publicarea de anunțuri sau redirecționarea clienților către un alt site nu efectuează o facilitare.
Regula nu se aplică serviciilor și nici vânzărilor interne sau intracomunitare de bunuri efectuate de vânzători stabiliți în UE. În aceste cazuri, platforma rămâne un simplu intermediar (agent), iar vânzătorul rămâne furnizorul din punct de vedere al TVA-ului. Întrebarea dacă platforma înregistrează în propriile conturi venituri brute sau nete este o chestiune distinctă, analizată în Principal vs Agent pentru Marketplace-uri: Venit Brut sau Net?.
Ce aduce noul pachet ViDA
Directiva (UE) 2025/516 a Consiliului, pachetul „TVA-ul în epoca digitală” (ViDA - VAT in the Digital Age), extinde conceptul de furnizor prezumat și asupra serviciilor. Platformele care facilitează închirierea de locuințe pe termen scurt (de până la 30 de nopți) și transportul rutier de pasageri devin furnizori prezumați atunci când prestatorul de drept nu colectează TVA, cum ar fi cazul unei persoane fizice sau al unei întreprinderi mici scutite. Această nouă regulă se aplică începând cu 1 iulie 2028, iar statele membre pot amâna aplicarea ei până la 1 ianuarie 2030. Începând cu 1 iulie 2030, același pachet legislativ înlocuiește declarațiile recapitulative cu raportarea digitală la nivel de tranzacție și face ca facturarea electronică structurată să devină opțiunea standard pentru tranzacțiile B2B intracomunitare, aspect detaliat în Facturarea electronică în UE: Cerințe naționale în 2026.
Arhivarea documentelor și DAC7
Articolul 242a impune oricărei platforme care facilitează livrări B2C, indiferent dacă are sau nu calitatea de furnizor prezumat, să păstreze evidența acestor livrări timp de zece ani și să le pună la dispoziție în format electronic la cerere. Separat, Directiva DAC7 (Directiva (UE) 2021/514) obligă platformele să raporteze veniturile vânzătorilor către autoritatea fiscală din statul membru de rezidență în fiecare lună ianuarie, autorități care ulterior fac schimb de aceste informații între ele. Cele două obligații vizează seturi de date diferite, pe de o parte evidențele de TVA și pe de altă parte veniturile vânzătorilor, însă ambele pornesc de la același jurnal de tranzacții. Un registru contabil care stochează tratamentul de TVA și identitatea vânzătorului pentru fiecare vânzare satisface ambele cerințe.
Exemplu practic
Un consumator din Germania achiziționează un produs în valoare de 100 € (preț exclusiv TVA) de la un vânzător stabilit în China, prin intermediul unui marketplace stabilit în Lituania. Produsul este expediat dintr-un depozit situat în Polonia, ceea ce înseamnă că bunurile se află deja pe teritoriul UE.
| Pas | Livrare | Tratament de TVA |
|---|---|---|
| 1 | Vânzător chinez → Marketplace lituanian | Livrare B2B prezumată, scutită conform articolului 136a. Nu se percepe TVA. Faptul că stocul este în Polonia înseamnă că vânzătorul are o livrare de raportat în Polonia, dar fără TVA aferent. |
| 2 | Marketplace lituanian → Consumator german | Vânzare la distanță B2C prezumată. Marketplace-ul colectează TVA german de 19%: 19,00 €. |
| 3 | Declarația OSS a marketplace-ului | Baza impozabilă de 100 € și TVA-ul de 19,00 € apar în declarația trimestrială OSS (Uniune) a marketplace-ului la secțiunea pentru Germania, depusă la autoritatea fiscală din Lituania (VMI). |
| 4 | Comisionul marketplace-ului | Comisionul încasat de marketplace de la vânzătorul chinez reprezintă un serviciu B2B prestat către o companie din afara UE, fiind în afara sferei de aplicare a TVA-ului din UE conform articolului 44. |
Dacă același produs ar fi fost expediat direct din China într-un singur colet, pasul 1 ar fi reprezentat o livrare în afara UE, pasul 2 ar fi fost o vânzare IOSS, iar suma de 19,00 € ar fi fost declarată lunar prin intermediul IOSS. Dacă vânzătorul ar fi fost stabilit în Germania, regula furnizorului prezumat nu s-ar fi aplicat deloc; vânzătorul german și-ar fi colectat propriul TVA, iar marketplace-ul ar fi facturat doar comisionul său.
Consumatorul plătește 119 € în fiecare dintre scenarii. Ceea ce se schimbă este cine datorează cei 19 € către ce autoritate fiscală și prin intermediul cărei declarații.
Cum rezolvă și raportează Nordlet aceste aspecte
Nordlet tratează decizia de TVA ca pe o informație atașată tranzacției, nu ca pe un calcul izolat efectuat la momentul facturării și apoi ignorat.
Determinarea regimului (Resolution). Endpoint-ul POST /v1/reference/vat/resolve preia codul de țară al partenerului sau al clientului, tipul livrării (supplyType: goods, services sau digital), data și indicatorii de context: belowDistanceSalesThreshold, facilitatedByMarketplace (vinzi printr-o platformă considerată furnizor prezumat), actingasMarketplace (tu ești platforma), sellerEstablishedInEu și importedConsignmentValueEur. API-ul returnează schema de TVA aplicabilă (scheme), codul de țară pentru TVA (vatCountryCode), indicatorii de taxare inversă (reverseCharge), furnizor prezumat (deemedSupplier) și scutire cu drept de deducere (zeroRated), grila de cote pentru țara de destinație, articolul din Directiva TVA pe care se bazează decizia, precum și observații suplimentare. Marketplace-ul din exemplul de mai sus obține oss_union cu vatCountryCode: "DE" și deemedSupplier: true; partea vânzătorului primește marketplace_deemed, fiind scutită cu drept de deducere în temeiul articolului 136a. Atunci când indicatorul pentru plafon este omis, motorul citește singur din jurnalul contabil totalurile rulate ale pragului de 10.000 €.
Documente. Facturile de vânzare conțin elementele vatScheme, vatCountryCode și deemedSupplier. Comenzile de e-commerce includ shipToCountryCode și marketplace, iar orders/fulfill determină tratamentul fiscal pe baza țării de destinație și completează ciorna facturii. Fișierul PDF tipărește mențiunea legală impusă de schema aplicabilă.
Declarații. Apelul POST /v1/declarations/eu/oss/compute cu parametrii { year, quarter } generează declarația pentru Uniune respectând formatul din Anexa III: rânduri per stat membru de consum, tip de cotă și nivelul cotei, cu notele de credit deduse și un tablou de corecții (corrections) pentru notele de credit legate de o factură dintr-un trimestru anterior. POST /v1/declarations/eu/ioss/compute cu { year, month } efectuează aceeași operațiune pentru vânzările IOSS. Ambele funcții emit avertismente în cazul cotelor nereglementate, al documentelor fără o țară de consum specificată sau al notelor de credit neasociate.
Plafon. Apelul POST /v1/declarations/eu/distance-sales-threshold/get raportează totalurile vânzărilor transfrontaliere B2C pentru anul curent și cel precedent, indicând dacă societatea se situează în continuare sub pragul de 10.000 € și care este marja rămasă disponibilă.
Contabilitatea aferentă vânzătorului pe o platformă, incluzând sumele datorate fiecărui vânzător între momentul plății și cel al decontării, este tratată în Subconturile vânzătorilor pe marketplace-uri: Venituri vs Datorii (Payables). Cotele aplicabile în fiecare țară și modificările acestora pot fi accesate prin intermediul reference/eu-vat-rates/list, iar tabelul complet al schemelor se regăsește în ghidul motorului de TVA pentru UE.
FAQ
Trebuie o platformă să utilizeze obligatoriu sistemul OSS?
Nu. Utilizarea OSS este opțională. O platformă care are calitatea de furnizor prezumat se poate înregistra în schimb în scopuri de TVA în fiecare stat membru de consum și poate depune declarații locale acolo. În practică, OSS este o variantă mai simplă pentru orice vânzător care are consumatori în mai mult de două sau trei țări, iar odată ce un vânzător optează pentru acest sistem, trebuie să îl utilizeze pentru toate livrările care intră sub incidența schemei.
Se aplică regula furnizorului prezumat serviciilor vândute prin intermediul unei platforme?
Nu în baza reglementărilor actuale. Articolul 14a vizează exclusiv bunurile. O prezumție separată de la articolul 9a din Regulamentul de punere în aplicare 282/2011 consideră o platformă ca fiind prestatorul serviciilor furnizate pe cale electronică, cu excepția cazului în care identifică în mod clar prestatorul de drept pe factură și în contract. Pachetul ViDA aduce în plus serviciile de cazare pe termen scurt și transportul de pasageri începând cu 2028.
Ce anume intră în calculul plafonului de 10.000 €?
Vânzările transfrontaliere B2C de bunuri și servicii TBE către consumatori din alte state membre, însumate la nivelul întregii UE, exclusiv TVA. Vânzările interne, vânzările B2B și serviciile generale nu se iau în calcul. Plafonul este verificat prin raportare atât la anul calendaristic curent, cât și la cel precedent, fiind disponibil exclusiv pentru un vânzător stabilit într-un singur stat membru.
Ce se întâmplă cu un colet a cărui valoare depășește 150 €?
Acesta iese de sub incidența IOSS. TVA-ul la import și taxele vamale, după caz, sunt colectate la frontieră. Regula furnizorului prezumat pentru importuri are de asemenea o limită de 150 €. Pentru bunurile aflate deja pe teritoriul UE, regula furnizorului prezumat nu are nicio limită valorică.
Poate fi inclusă o notă de credit aferentă trimestrului trecut în declarația OSS din trimestrul curent?
Nu ca linie cu valoare negativă. Structura din Anexa III impune ca aceasta să fie raportată ca o corecție a perioadei inițiale, identificată prin țară, an și trimestru. Nordlet mută automat o notă de credit care face referire la o factură dintă-o perioadă anterioară în matricea de corecții (corrections) și marchează notele de credit fără referință pentru a putea fi asociate corespunzător.